Obligațiile constructorului privind protecția mediului în lucrările de terasamente

Lucrările de terasamente nu înseamnă doar să sapi, să muți pământ și să modelezi terenul. De fiecare dată când începi un șantier, afectezi solul, aerul, apa și zona din jur. De aceea, legislația din România pune responsabilitatea direct pe constructor: să prevină degradarea mediului și să reducă orice impact care poate apărea în timpul excavațiilor, nivelărilor sau compactării.

Constructorii trebuie să respecte reguli clare chiar dinainte de deschiderea șantierului. Sunt necesare avize de mediu, delimitarea corectă a zonei de lucru și măsuri tehnice care să evite praful, eroziunea, scurgerile și poluarea apelor. Toate aceste obligații nu sunt opționale. Ele fac parte din procesul normal de execuție, indiferent dacă vorbim de un drum, o casă, o hală sau un iaz.

Mulți proprietari și chiar unii executanți nu știu cât de detaliate sunt aceste obligații. Dacă ai deja experiență cu terasamente, știi că o lucrare bine făcută înseamnă și protecția mediului, nu doar forma finală a terenului. În acest articol explicăm clar ce trebuie să facă un constructor, ce documente sunt necesare și cum se respectă aceste prevederi pe șantier.

Ce înseamnă protecția mediului în lucrările de terasamente

Protecția mediului în terasamente înseamnă să execuți lucrarea astfel încât solul, apa și aerul să nu fie afectate pe termen scurt sau lung. Chiar și o decopertare mică poate modifica scurgerea apelor, poate ridica praf sau poate destabiliza terenul. Din acest motiv, legislația obligă constructorul să reducă impactul încă din primele etape ale șantierului.

În practică, terasamentele apar în proiecte mai mari. De exemplu, în lucrările care implică documentații urbanistice, modul în care pregătești terenul influențează întregul proiect. Am explicat acest lucru în articolul despre lucrări de terasamente în proiectele cu PUZ sau PUD.

La fel, evaluarea calității solului după execuție este obligatorie — vezi și cum verifici dacă un terasament e bine făcut.

Pentru lucrările care implică volume mari de pământ, modul în care gestionezi materialele excavatate este esențial. Există un exemplu practic în analiza despre cât pământ scoți când sapi un iaz de 1 hectar.

Impactul asupra solului, aerului și apelor

Excavarea afectează direct stratul natural al terenului. Dacă solul rămâne expus prea mult timp, apar riscuri de eroziune. Dacă utilajele pierd ulei sau combustibil, contaminarea ajunge rapid în sol sau în apele subterane. Praful generat de buldozere și compactoare poate ajunge spre zone locuite dacă nu se iau măsuri simple, cum ar fi udarea căilor de acces.

În zone cu nivel freatic ridicat, terasamentele pot modifica direcția de curgere a apei. De aceea se folosesc drenaje provizorii, rigole și zone de colectare pentru materialele fine.

Cadru legal și norme care se aplică

Constructorul trebuie să respecte legislația de mediu (OUG 195/2005 și normele aferente), condițiile din autorizația de construire, studiul geotehnic și eventualul acord de mediu. Acestea stabilesc măsuri obligatorii pentru controlul prafului, protejarea apelor, limitarea scurgerilor și gestionarea responsabilă a materialelor excavate.

Obligațiile constructorului înainte de începerea lucrărilor

Înainte să intre utilajele pe teren, constructorul are obligația să pregătească partea administrativă și partea tehnică a șantierului. Protecția mediului începe din acest moment, pentru că pregătirea corectă reduce multe dintre riscurile din timpul execuției.

Documente și avize necesare

În funcție de tipul proiectului, pot fi necesare:

• acordul de mediu (pentru lucrări cu impact moderat sau ridicat)

• avizul de gospodărire a apelor, dacă lucrarea afectează scurgerile naturale

• punctul de vedere al Agenției pentru Protecția Mediului

• prevederile din autorizația de construire legate de mediu

• recomandările din studiul geotehnic, mai ales în zone instabile

Constructorul trebuie să verifice aceste documente, pentru că ele stabilesc deja măsuri obligatorii: protecția solului vegetal, modul de depozitare a pământului, distanțele față de cursuri de apă, limitele de zgomot și praf etc.

Delimitarea zonei, marcaje și măsuri preventive inițiale

Zona de lucru trebuie clar marcată și delimitată înainte de începerea terasamentelor. Asta înseamnă:

• garduri sau bandă de șantier pentru a proteja zonele verzi existente

• marcaje clare pentru traseele utilajelor

• stabilirea punctelor de depozitare a materialelor excavate

• amplasarea zonelor de spălare a roților utilajelor

• colectoare provizorii pentru ape murdare, dacă este necesar

Dacă solul vegetal trebuie decopertat, acesta se depozitează separat pentru a putea fi folosit ulterior la refacerea terenului — un detaliu tehnic prezent și în articolele despre pregătirea terenului, de tipul terasarea platformelor industriale sau lucrările de compactare, unde solul vegetal joacă un rol important.

Obligațiile în timpul execuției

În timpul lucrărilor de terasamente, constructorul trebuie să aplice măsuri continue de protecție a mediului. Acestea vizează aerul, solul, apele, dar și materialele excavate. Toate fac parte din controlul calității unui terasament executat corect și în condiții de siguranță.

Controlul prafului și limitarea emisiilor

Praful este una dintre cele mai vizibile forme de poluare pe șantier. Constructorul trebuie să reducă formarea și răspândirea lui prin:

• udarea zilnică a căilor de acces în perioadele uscate

• limitarea vitezei utilajelor

• acoperirea materialelor friabile depozitate

• folosirea de rampe curate pentru intrarea și ieșirea utilajelor

Aceste măsuri sunt esențiale mai ales când terasamentele se fac aproape de zone locuite sau în proiecte industriale unde traficul de basculante este intens. În articole precum cum se face compactarea solului. explicăm de ce praful apare în mod natural în etapele de pregătire a terenului.

Protejarea solului și evitarea instabilităților

Solul se poate destabiliza ușor dacă decopertarea sau săpăturile se fac fără o planificare corectă. Constructorul este obligat să:

• evite zonele cu risc de alunecare fără sprijiniri

• asigure pantă corectă pe taluzuri

• prevină eroziunea prin rigole și drenuri

• țină cont de rezultatele studiului geotehnic

În lucrări realizate pe terenuri în pantă, riscurile sunt și mai mari, lucru detaliat în ghiduri tehnice precum cele legate de terasamente în pantă. Stabilitatea terenului este unul dintre motivele pentru care compactarea și etapele de umplutură trebuie controlate strict.

Protecția apelor de suprafață și subterane

Orice lucrare care implică săpături poate devia cursul natural al apelor sau poate polua apele subterane. Constructorul trebuie să:

• asigure drenaje provizorii pentru apa acumulată

• evite deversarea materialelor fine în rigole și șanțuri

• prevină scurgerile de combustibili și uleiuri din utilaje

• protejeze malurile cursurilor de apă, dacă sunt în apropiere

Dacă șantierul se află aproape de un curs de apă, avizul de gospodărire a apelor impune măsuri suplimentare, cum ar fi filtre, geotextile sau bariere provizorii.

Gestionarea materialelor excavate și a deșeurilor

Materialele excavate trebuie manipulate astfel încât să nu contamineze solul sau apa. Constructorul are obligația să:

• depoziteze separat solul vegetal

• nu amestece pământul curat cu deșeuri provenite din construcții

• transporte materialele excavatate doar către depozite autorizate

• evite formarea depozitelor necontrolate pe marginea șantierului

Aceste proceduri sunt parte esențială a unui terasament corect executat. Detalii practice despre modul în care se lucrează cu materialele apar și în articolul despre materiale folosite în terasamente, care explică diferențele dintre nisip, balast, pământ argilos sau umpluturile controlate.

Obligațiile privind utilajele folosite

Utilajele de terasamente au un impact direct asupra mediului. Constructorul este responsabil pentru starea tehnică a fiecărui utilaj și pentru modul în care acesta este folosit pe teren. Chiar și o scurgere mică de ulei poate contamina solul pe o suprafață mai mare decât pare la prima vedere.

Starea tehnică, scurgerile și consumul

Înainte de intrarea pe șantier, utilajele trebuie verificate astfel încât:

• să nu existe scurgeri de carburant, ulei hidraulic sau antigel

• sistemele de evacuare să funcționeze corect

• nivelul de zgomot să se încadreze în limitele admise

• să existe tălpi sau șenile adecvate pentru tipul de teren

Constructorul trebuie să păstreze pe șantier materiale absorbante pentru accidente minore (șervețele industriale, granule absorbante, tăvi colectoare), astfel încât intervenția să fie rapidă.

Alegerea utilajelor potrivite pentru a reduce impactul asupra mediului

Utilajul nepotrivit poate deteriora solul mai tare decât este necesar. De exemplu:

• un buldozer prea greu pe teren mlăștinos poate provoca afundări

• o basculantă neadecvată poate distruge stratul vegetal din jur

• o volă cu cauciucuri uzate ridică mai mult praf și generează patinări

Constructorul trebuie să aleagă echipamente adaptate condițiilor din studiul geotehnic. În unele situații, folosirea utilajelor cu presiune redusă pe sol sau a compactoarelor cu vibrații controlate reduce semnificativ impactul asupra mediului.

Măsuri speciale în zone sensibile

Există situații în care impactul asupra mediului poate crește semnificativ, chiar dacă lucrarea pare una obișnuită. Zonele sensibile au reguli mai stricte, iar constructorul trebuie să adapteze modul de lucru pentru a preveni degradări greu de reparat.

Lângă cursuri de apă

Lucrările de terasamente în apropierea apelor de suprafață cer măsuri suplimentare, deoarece orice material fin ajuns în apă poate afecta fauna, vegetația și calitatea apei. Constructorul trebuie să:

• monteze bariere provizorii (geotextile, garduri de sedimente)

• evite depozitarea pământului aproape de mal

• prevină scurgerile de combustibili și uleiuri

• mențină malurile stabile prin taluzuri corect formate

Dacă apa se poate acumula în zona șantierului, devin obligatorii drenaje provizorii sau șanțuri de colectare pentru a evita transportul materialelor fine spre cursul de apă.

În pantă și zone cu risc de eroziune

Terasamentele pe terenuri în pantă pot provoca alunecări sau desprinderi de material. Pentru a preveni aceste situații, constructorul trebuie să:

• formeze taluzuri cu pante corecte, conform studiului geotehnic

• instaleze drenuri pentru a reduce presiunea apei în sol

• nu lase zone excavatate expuse fără sprijiniri

• stabilizeze provizoriu suprafețele sensibile

Orice eroziune laterală sau verticală poate compromite lucrarea și poate afecta terenurile vecine, ceea ce duce la obligația de remediere.

Lângă locuințe și zone populate

Terasamentele efectuate lângă locuințe, drumuri circulate sau zone industriale impun măsuri suplimentare de limitare a zgomotului, prafului și vibrațiilor. Constructorul trebuie să:

• folosească utilaje cu emisii reduse de zgomot

• limiteze programul de lucru la intervalele permise

• reducă vibrațiile produse de compactoare

• protejeze împrejmuirile și spațiile verzi din apropiere

De asemenea, se recomandă comunicarea prealabilă cu vecinii sau cu administratorii zonei, pentru a evita conflicte și pentru a asigura accesul în siguranță.

Cum demonstrează constructorul că a respectat obligațiile

Respectarea măsurilor de protecția mediului nu se rezumă la executarea lucrărilor. Constructorul trebuie să poată demonstra oricând, prin documente și verificări, că a aplicat măsurile impuse de legislație și de autorizațiile de construire. Acest lucru este cerut atât în timpul execuției, cât și la recepția finală.

Monitorizare pe durata șantierului

Pe parcursul lucrărilor, constructorul trebuie să țină evidența măsurilor aplicate și a condițiilor de lucru. Acest lucru poate include:

• fișe de verificare pentru utilaje (scurgeri, emisii, întreținere)

• înregistrări ale udărilor pentru controlul prafului

• note privind stabilitatea taluzurilor și starea drenajelor provizorii

• fotografii înainte, în timpul și după execuție

• rapoarte privind volumul de pământ excavat și modul de gestionare

Aceste documente sunt utile în special dacă apar controale sau reclamații, pentru că arată că lucrarea a fost desfășurată conform normelor.

Documente și verificări la recepție

La recepția terasamentului, beneficiarul sau reprezentantul tehnic poate solicita dovezi că obligațiile de mediu au fost respectate. Constructorul trebuie să poată prezenta:

• documentele de transport către depozite autorizate

• dovezi că solul vegetal a fost păstrat separat și reutilizat

• procese-verbale de verificare pentru drenaje și taluzuri

• confirmarea că nu există zone contaminate de scurgeri

• respectarea distanțelor de protecție față de cursurile de apă sau limitele de proprietate

Dacă apar probleme, autoritățile pot cere refacerea unor părți ale terasamentului sau lucrări suplimentare de stabilizare și curățare.

Concluzii: responsabilitatea constructorului în protecția mediului la terasamente

Protecția mediului nu este o etapă secundară într-un proiect de terasamente. Este o parte esențială a execuției, iar constructorul are obligația să prevină poluarea, să limiteze impactul asupra solului și apelor și să folosească utilaje care nu afectează zona. De la avizele inițiale până la monitorizarea din timpul lucrărilor și documentele de la recepție, fiecare pas trebuie făcut cu atenție. Un terasament corect executat înseamnă și un mediu protejat, iar acest lucru este atât o cerință legală, cât și o responsabilitate profesională.